Dic»õionare ale limbii rom√Ęne

6 defini»õii pentru heliotehnicńÉ

HELIOT√ČHNIC, -ńā, heliotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. TehnicńÉ de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale √ģn curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnicńÉ (1). [Pr.: -li-o-] ‚Äď Din fr. h√©liotechnique.
HELIOT√ČHNIC, -ńā, heliotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. TehnicńÉ de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale √ģn curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnicńÉ (1). [Pr.: -li-o-] ‚Äď Din fr. h√©liotechnique.
heliot√©hnic adj. m. (sil. -li-o-), pl. heliot√©hnici; f. sg. heliot√©hnicńÉ, pl. heliot√©hnice
HELIOT√ČHNIC, -ńā I. adj. referitor la heliotehnicńÉ. II. s. f. tehnicńÉ ce urmńÉre»ôte a transforma energia solarńÉ √ģn curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr. h√©liotechnique)
HELIOT√ČHNICńā f. RamurńÉ a tehnicii care se ocupńÉ cu studierea folosirii practice a energiei solare. /<fr. h√©liotechnique
heliot√©hnic, -ńÉ (electr.) 1. s. f. ‚ÄěBoom-ul heliotehnicii. √én cadrul preocupńÉrilor pentru economisirea combustibililor clasici, √ģn S.U.A. se extinde utilizarea instala»õiilor care folosesc energia solarńÉ.‚ÄĚ Sc. 29 X 77 p. 6. ‚ÄěHeliotehnica spore»ôte randamentul plantelor.‚ÄĚ Sc. 25 XI 78 p. 5. 2. adj. ‚ÄěDispozitivele heliotehnice le furnizeazńÉ energia necesarńÉ pentru iluminat.‚ÄĚ Sc. 14 V 80 p. 3 (din fr. h√©liotechnique; L 1962; DEX-S)

HeliotehnicńÉ dex online | sinonim

HeliotehnicńÉ definitie

Intrare: heliotehnic
heliotehnic adjectiv
  • silabisire: -li-o-
Intrare: heliotehnicńÉ
heliotehnicńÉ