heliogravură definitie

12 definiții pentru heliogravură

HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s. f. 1. Ansamblu de procedee fizice și chimice cu care se execută clișeele de cupru pentru imprimarea heliografică; heliografie. ♦ Gravură obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliogravure.
HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s. f. 1. Ansamblu de procedee fizice și chimice cu care se execută clișeele de cupru pentru imprimarea heliografică; heliografie. ♦ Gravură obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu fotomecanic[1] de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliogravure.
HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s. f. Ansamblu de procedee cu care se execută clișeele de cupru pentru imprimarea heliografică; gravură lucrată prin astfel de procedee. Cerneluri de tipar pentru heliogravură. – Pronunțat: -li-o-.
heliogravúră (-li-o-gra-) s. f., g.-d. art. heliogravúrii; pl. heliogravúri
heliogravúră s. f. (sil. -li-o-gra-) → gravură
HELIOGRAVÚRĂ s. (TIPOGR.) fotogravură.
HELIOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ♦ Gravură lucrată printr-un astfel de procedeu. [< fr. héliogravure].
HELIOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ◊ gravura obținută. 2. procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. (< fr. héliogravure)
HELIOGRAVÚRĂ ~i f. Gravură realizată pe clișee de cupru prin expunerea la razele solare. /<fr. héliogravure
heliogravură f. gravură făcută cu ajutorul fotografiei.
*eliogravúră f., pl. ĭ (vgr. ῾élios, soare și gravúră). Gravură făcută cu ajutoru fotografiiĭ.
HELIOGRAVU s. (TIPOGR.) fotogravură.

heliogravură dex

Intrare: heliogravură
heliogravură substantiv feminin
  • silabisire: -li-o-gra-