Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru heliocentrism

HELIOCENTR├ŹSM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] ÔÇô Din fr. h├ęliocentrisme.
HELIOCENTR├ŹSM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] ÔÇô Din fr. h├ęliocentrisme.
HELIOCENTR├ŹSM s. n. Teorie (emis─â de Copernic) conform c─âreia soarele se g─âse╚Öte ├«n centrul sistemului planetar. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-o-.
heliocentr├şsm (-li-o-) s. n.
heliocentr├şsm s. n. (sil. -li-o-)
HELIOCENTR├ŹSM s. (ASTRON.) sistemul heliocentric.
HELIOCENTR├ŹSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic dup─â care Soarele se afl─â ├«n centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. h├ęliocentrisme, cf. gr. helios ÔÇô soare, kentron ÔÇô centru].
HELIOCENTR├ŹSM s. n. concep╚Ťie fundamentat─â de Copernic, potrivit c─âreia Soarele se afl─â ├«n centrul sistemului nostru planetar, iar P─âm├óntul ╚Öi celelalte planete se ├«nv├órtesc ├«n jurul lui; sistem heliocentric. (< fr. h├ęliocentrisme)
HELIOCENTR├ŹSM n. astr. Teorie conform c─âreia ├«n centrul sistemului planetar se afl─â Soarele, iar P─âm├óntul ╚Öi celelalte planete se rotesc ├«n jurul acestuia; sistem heliocentric. /<fr. h├ęliocentrisme
HELIOCENTR├ŹSM (< fr.) s. n. Concep╚Ťie cosmogonic─â conform c─âreia Soarele se afl─â ├«n centrul sistemului nostru planetar, iar P─âm├óntul ╚Öi celelalte planete se rotesc ├«n jurul s─âu. H. a fost conceput pentru prima oar─â de Aristarh din Samos (├«n 265 ├«. Hr.), fundamentat de Copernic (1543) ╚Öi dezvoltat de Kepler (1609), Galilei (1613), Newton (1687) ╚Ö.a.

Heliocentrism dex online | sinonim

Heliocentrism definitie

Intrare: heliocentrism
heliocentrism substantiv neutru
  • silabisire: -li-o-