Dicționare ale limbii române

O definiție pentru helenus

Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, și al Hecubei. Ca și sora sa, Cassandra, Helenus fusese înzestrat de Apollo cu darul profeției. A participat la războiul troian, luptînd alături de Hector, și a fost rănit de către Menelaus. După moartea lui Paris s-a numărat printre pretendenții la mîna Helenei. A fost respins însă în favoarea lui Deiphobus și, simțindu-se jignit, s-a retras pe muntele Ida. Acolo a fost luat prizonier de greci, cărora le-a dezvăluit – grație darului său de prezicător – ce condiții trebuiau îndeplinite pentru ca Troia să poată fi cucerită: Pyrrhus, fiul lui Achilles, să lupte în rîndurile grecilor, Palladium, statuia miraculoasă căzută din ceruri, să fie luată de la troieni și grecii să pună mîna pe osemintele lui Pelops. După incendierea Troiei, Helenus a revenit, ca pradă de război, lui Pyrrhus pe care l-a salvat de la moarte sfătuindu-l – tot grație darului său de prezicător – să nu aleagă drept cale de întoarcere marea, pe care avea să piară ulterior întreaga flotă a grecilor. Mai tîrziu, Helenus s-a căsătorit cu Amdromacha (v. și Andromacha), cu care a avut un fiu, Cestrinus. După moartea lui Pyrrhus i-a urmat la tron, căpătînd o parte din regatul acestuia. Cînd Aeneas, în drum spre Italia, a trecut prin Epirus, el a fost găzduit acolo de către Helenus.

helenus definitie

helenus dex

Intrare: helenus
helenus