Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru hei

HE interj. v. hei.
HEHÉ interj. v. hei.
HEI1 interj. 1. Exclama╚Ťie care exprim─â o chemare sau prin care se atrage cuiva aten╚Ťia. 2. Exclama╚Ťie care exprim─â: voie bun─â, satisfac╚Ťie, pl─âcere, admira╚Ťie, ner─âbdare, rezerv─â, contrarietate, surprindere, regret etc. ÔÖŽ (Adesea repetat) Exclama╚Ťie care las─â s─â se ├«n╚Ťeleag─â c─â lucrurile sunt mult mai complicate dec├ót par sau dec├ót le crede cineva. [Var.: he, heh├ę interj.] ÔÇô Onomatopee.
H├ëI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependin╚Ť─â, acaret. ÔÇô Din magh. hely ÔÇ×locÔÇŁ.
HE interj. v. hei.
HEHÉ interj. v. hei.
HEI interj. 1. Exclama╚Ťie care exprim─â o chemare sau prin care se atrage cuiva aten╚Ťia. 2. Exclama╚Ťie care exprim─â: voie bun─â, satisfac╚Ťie, pl─âcere, admira╚Ťie, ner─âbdare, rezerv─â, contrarietate, surprindere, regret etc. ÔÖŽ (Adesea repetat) Exclama╚Ťie care las─â s─â se ├«n╚Ťeleag─â c─â lucrurile sunt mult mai complicate dec├ót par sau dec├ót le crede cineva. [Var.: he, heh├ę interj.] ÔÇô Onomatopee.
H├ëIURI s. n. pl. (Reg.) Dependin╚Ťe, acareturi. [Pr.: he-iuri] ÔÇô Din magh. hely ÔÇ×locÔÇŁ.
HE interj. v. hei.
HEHÉ interj. v. hei.
HEI2, heiuri, s. n. (Mold., Transilv., mai ales la pl.) Dependin╚Ťe, acareturi. Comisul se ridic─â ╚Öi intr─â ├«n umbra care ├«mpresura casa, sub stre╚Öinile teilor ╚Öi-ntre heiurile gospod─âriei. SADOVEANU, F. J. 62. Mai mergem prin m─ân─âstire, dac─â vra╚Ťi s─â-i vede╚Ťi heiurile. HOGA╚ś, DR. 269. Prispa lipit─â cu lut, ograda larg─â, din sus de poart─â heiurile gospod─âriei, de jur ├«mprejur gard de nuiele ├«ncununat cu m─âr─âcini. VLAHU╚Ü─é, O. A. 423.
HEI1 interj. 1. (╚śi ├«n forma he) Exclama╚Ťie care exprim─â o chemare sau prin care se atrage cuiva aten╚Ťia. Hei, domnu! gologanii! PAS, Z. I 19. Hei, cucule, tu-mi e╚Öti tovar─â╚Ö bun! CO╚śBUC, P. I 289. He! Tr─âsnea m─â! scoal─â! ╚Ötii tabla? CREANG─é, A. 92. Hei... Dun─âre, Dun─âre, Drum f─âr─â pulbere! P─éSCULESCU, L. P. 61. 2. (╚śi ├«n forma hehe) Exclama╚Ťie care exprim─â voie bun─â, chef, satisfac╚Ťie, pl─âcere, uneori admira╚Ťie. Hei! dar─â c├«nd ei mai vedea ╚Öi p-astea! ISPIRESCU, L. 268. C├«nd m─â vedea intr├«nd pe u╚Ö─â, ├«mi zicea cu chef: ┬źhehe! bine-ai venit!┬╗. CREANG─é, A. 46. Hehe! zice b─âtr├«nul r├«zind, Ce faci tu, Pepeleo? EMINESCU, O. IV 198. ÔŚŐ (Pe l├«ng─â un adv. sau o loc. adv., ├«i d─â valoare de superlativ) Ajung├«nd, hei, tocmai ├«n v├«rful dealului, se ├«ntoarse c─âtre ea. DELAVRANCEA, S. 249. Tocmai t├«rziu, hei! ajunse ╚Öi ciob─âna╚Öul. ISPIRESCU, L. 248. De unde vii dumneata? Hehe, de departe... CARAGIALE, O. I 250. 3. Exclama╚Ťie exprim├«nd surprinderea sau regretul. Da de ie╚Öit la joc ai ie╚Öit? Hei! ├«nc─â nu, ├«nc─â n-am ╚Öaisprezece ani. SADOVEANU, O. VII 218. E mult de-atunci... e mult, nepoate, ╚śi ca prin vis le v─âd pe toate... Hei! s─â te miri, s─â te cutremuri De c├«te-au fost nainte vremuri. IOSIF, V. 39. Hei fiicu╚Ť─â, fiica mea, Eu nu te pot m─ârita! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 447. ÔÖŽ (Uneori repetat) Exclama╚Ťie care las─â s─â se ├«n╚Ťeleag─â c─â lucrurile nu s├«nt simple, cum par sau cum le crede cineva. Hei, dragele mele vere, zise sp├«nul cu viclenia lui obicinuit─â: d-voastr─â ├«nc─â nu ╚Öti╚Ťi ce-i pe lume! CREANG─é, P. 209. Hei, hei! Nu ╚Öti╚Ťi d-voastr─â ce poam-a dracului e Harap-Alb! id. ib. 230. ÔÖŽ (╚śi ├«n forma he) Arat─â o rezerv─â, o contrarietate, o ner─âbdare. C─âsu╚Ťa mea e buni╚Öoar─â... ÔÇô He! a╚Öa ╚Ö-a╚Öa. Nu e tocmai comod─â. Ferestrile mici, coper─âm├«ntul vechi. NEGRUZZI, S. I 302. ÔÇô Variante: he, heh├ę interj.
HEI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependin╚Ťe, acareturi. ÔÖŽ Loc de cas─â; curte. ÔÇô Magh. hely ÔÇ×locÔÇŁ.
he v. hei1
hei1/he/heh├ę interj.
hei2 (reg.) s. n., pl. h├ęiuri
hei/he/heh├ę interj.
h├ęiuri s. n. pl. (sg. hei)
HEI s. v. acaret, dependin╚Ť─â.
h├ęi interj. ÔÇô Exprim─â o postur─â subiectiv─â, de regret, dezam─âgire, descurajare sau mil─â. ÔÇô Var. h─âi, hoi, hehe(i), ehe(i). Crea╚Ťie expresiv─â, cf. bg. he(i). V. Carstensen 25-27.
h├ęi (h├ęiuri), s. n. ÔÇô 1. Teren de construit. ÔÇô 2. Dependin╚Ťe, anexe. Mag. hely ÔÇ×locÔÇŁ (Cihac, II, 723; cf. G├íldi, Dict., 135).
HEHÉ interj. v. HEI.
HEI interj. 1) (se folose╚Öte ca adresare c─âtre cineva sau pentru a chema pe cineva). 2) (se folose╚Öte pentru a exprima satisfac╚Ťie, admira╚Ťie, pl─âcere, mul╚Ťumire, surprindere etc.). [Mono- silabic] /Onomat.
he! int. exprimă o îmbărbătare, o asigurare sau și o mirare: he! Trăsnea, mă, scoală! CR.
hei! int. de chemare sau de ├«mboldire: m├óna╚Ťi, copii, hei! hei! POP.
heiuri n. pl. Mold. acareturi ├«n jurul casei. [Cf. ung. H├ëLY, loc, spa╚Ťiu].
he, interj. de exclamare: He! He! C├«nd ar fi a╚Öa, bine ar fi! sa┼ş (ma─ş rar) de chemare: He m─â─ş! ─Ča sta─ş pu╚Ťin!
1) he─ş n., pl. ur─ş (ung. hely, loc.) Mold. Trans. Loc dependent de cas─â (Vech─ş). Pl. Acaretur─ş, dependen╚Ťe ale case─ş. V. dichis.
2) he─ş interj. de chemare ca ╚Öi he: He─ş, m─â─ş! ─Ča sta─ş pu╚Ťin! sa┼ş (ma─ş rar) de exclamare: He─ş! He─ş! Cum trec ani─ş! V. he ╚Öi ha─ş 2.
hei s. v. ACARET. DEPENDINȚĂ.

Hei dex online | sinonim

Hei definitie

Intrare: hei
hei interjec╚Ťie
hehe interjec╚Ťie
he