Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
héci, heciuri, s.n. – (reg.) Resturi de crengi subțiri, vreascuri. – Et. nec.
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
HECI < germ. (sas) Hoetsch, nume de persoană. 1. Heci b. (C Ștef); Heciu și Hecești s. (Dm); Hetce = Heciu s. (BCI X 82). 2. Heaciul (C Ștef).
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
Heci dex online | sinonim
Heci definitie
