hebetudine definitie

6 definiții pentru hebetudine

HEBETÚDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.
HEBETÚDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.
hebetúdine s. f., g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdini
hebetúdine s. f., g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdini
HEBETÚDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude].
HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude)

hebetudine dex

Intrare: hebetudine
hebetudine substantiv feminin