hebefrenie definitie

7 definiții pentru hebefrenie

HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hébéphrénie.
HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hébéphrénie.
hebefreníe (-be-fre-) s. f., art. hebefrenía, g.-d. art. hebefreníei; pl. hebefreníi, art. hebefreníile
hebefreníe s. f. (sil. -fre-), art. hebefrenía, g.-d. art. hebefreníei; pl. hebefreníi, art. hebefreníile
HEBEFRENÍE s.f. (Med.) Una dintre formele demenței precoce, care se caracterizează prin comportament pueril cu tendințe spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen. -iei. / < fr. hébéphrénie, cf. gr. hebe – pubertate, phren – spirit].
HEBEFRENÍE s. f. formă clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. (< fr. hébéphrénie)
HEBE- „pubescent, pubertate”. ◊ gr. hebe „pubertate, pilozitate” > fr. hébé-, germ. id., engl. id. > rom. hebe-. □ ~ant (v. -ant), adj., cu flori acoperite cu peri deși; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri acoperite cu peri; ~frenie (v. -frenie), s. f., formă a demenței precoce, care apare la pubertate; ~logie (v. -logie1), s. f., psihologie a adolescenței.

hebefrenie dex

Intrare: hebefrenie
hebefrenie substantiv feminin
  • silabisire: -fre-