hașchină f., pl. e și ĭ, V. hoașcă.

hoáșcă (oa dift.) f., pl. ște saŭ șce (cp. cu rut. haška, viperă, și cu ung. haska, pepene răscopt). Iron. Cotoroanță, babă hodorogită (CL. 1920, 523). – În Fc. hașchină. V. bahorniță și hoancă 1.