hazrán, hazráne, s.n. (înv.) baston pentru demnitarii turci, boierii români de rang mare și episcopi; buzdugan, cârjă.

hazran n. od. 1. unul din insigniile boierești și în special al marelui Ban; 2. cârja episcopilor și arhimandriților: baston de abanos cu căpătâiul de argint. [Turc. HAZARAN, baston de bambu].

haz(d)rán n., pl. e (turc. hazaran, bambu). Sec. 18-19. Toĭag saŭ cîrjă de ceremonie a marilor boĭerĭ (maĭ ales a banuluĭ) și a prelaților.

hazrán, V. hazdran.