HAZLẤU, -ẤIE adj. v. hazliu.

HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlấu, -ấie, hazulíu, -íe adj.] – Haz + suf. -liu.

HAZULÍU, -ÍE adj. v. hazliu.

HAZLÂU, -ÂIE adj. V. hazliu.

HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlấu, -ấie, hazulíu, -íe adj.] – Haz + suf. -liu.

HAZULÍU, -ÍE adj. V. hazliu.

HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor. Stare sufletească ce culminează în acea hazlie întîmplare a celor două cucoane care... sfîrșesc prin a se muta una în locul alteia! IBRĂILEANU, SP. CR. 241. Unii îmi zic ritor hazliu, Alții îmi zic palavragiu! ALECSANDRI, T. I 235. ♦ Vesel. Ce mai flăcăi sînteți și voi... fiți mai hazlii, că doar nu v-a tors mama pe limbă. CONTEMPORANUL, V. 297. 2. Atrăgător, simpatic, plăcut, nostim. Baba nu știa ce să facă de bucurie că are un băiet așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene. CREANGĂ, P. 76. O prea dulce și hazlie fericire! CONACHI, P. 151. – Variante: hazlî́u, -î́ie (DELAVRANCEA, S. 12), hazulíu, -íe (CREANGĂ, P. 164) adj.

HAZLÎ́U, -Î́IE adj. v. hazliu.

HAZULÍU, -ÍE adj. v. hazliu.

hazlíu adj. m., f. hazlíe; pl. m. și f. hazlíi

hazlíu adj. m., f. hazlíe; pl. m. și f. hazlíi

HAZLÍU adj. 1. v. glumeț. 2. v. amuzant. 3. v. spiritual. 4. v. umoristic. 5. v. comic.

Hazliu ≠ posac

HAZLÍU ~e (~i) 1) (despre persoane) Care face haz; spiritual. 2) Care produce haz; plin de haz; amuzant; nostim. /haz + suf. ~liu

hazliu a. ce are haz, plăcut, nostim: ian mai spune, că ești hazliu de tot AL.

hazlíŭ, -íe adj. (d. haz). Cu haz, plăcut, nostim: persoană, glumă hazlie. – În Mold. și hăzos, -oásă (rev. I. Cr. 14, 44).

HAZLIU adj. 1. glumeț, poznaș, vesel, (pop. și fam.) ghiduș, hîtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (înv. și reg.) șăgaci, (reg., mai ales în Mold.) șăgalnic, (reg.) pozneț, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilv. și Olt.) șodos, (prin Transilv.) șolomeț, (prin Bucov, și Mold.) șotelnic, (Bucov.) șotios, (Mold.) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!) 2. amuzant, comic, nostim, vesel, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaș, (Transilv., Ban. și Olt.) șod. (O întîmplare~.) 3. spiritual. (Glumă ~.) 4. umoristic, vesel. (Scenetă ~.) 5. caraghios, comic. (Ce chestie ~!)