havră definitie

10 definiții pentru havră

HÁVRĂ, havre, s. f. (Rar) Sinagogă. – Din tc. havra.
HÁVRĂ, havre, s. f. (Rar) Sinagogă. – Din tc. havra.
hávră (înv.) (ha-vră) s. f., g.-d. art. hávrei; pl. hávre
hávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. hávrei; pl. hávre
HÁVRĂ s. v. sinagogă, templu.
hávră (hávre), s. f. – Sinagogă. – Mr. havră. Tc. havra (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 857), cf. bg. havra, sb. avra, alb. avrë. De asemenea ar putea proveni direct din ebr. havra „comunitate”.
HÁVRĂ ~e f. înv. (la mozaici) Clădire în care se oficiază slujba religioasă; sinagogă. /<turc. havra
havră f. (ironic) sinagogă: când pornesc toți să vorbească, parcă-i havră ovreiască PANN. [Turc. HÁVRA].
hávră f., pl. e (turc. havra, sîrb. avra). Iron. Lavră, templu jidănesc. Fig. Hărmălaĭe, hălălaĭe, gălăgie infernală: aicĭ e curat havră!
havră s. v. SINAGOGĂ. TEMPLU.

havră dex

Intrare: havră
havră substantiv feminin
  • silabisire: -vră