haustor definitie

7 definiții pentru haustor

HAUSTÓR, haustori, s. m. Organ vegetal asemănător cu o ventuză, cu ajutorul căruia unele plante parazite își absorb hrana din plantele pe care parazitează. [Pr.: ha-us-] – După fr. haustorie.
HAUSTÓR, haustori, s. m. Organ vegetal asemănător cu o ventuză, cu ajutorul căruia unele plante parazite își absorb hrana din plantele pe care parazitează. [Pr.: ha-us-] – După fr. haustorie.
haustór (haus-) s. m., pl. haustóri
haustór s. m. (sil. haus-), pl. haustóri
HAUSTÓR s.m. (Bot.) Prelungire în formă de ventuză cu care unele plante parazite absorb hrana din plantele parazitate. [Pron. haus-. / < germ. Haustorium, cf. lat. haurire – a extrage].
HAUSTÓR s. m. organ de fixare la unele plante parazite, cu care acestea absorb hrana din plantele parazitate. (< engl. haustorium, lat. haustor)
HAUSTÓR ~i m. (la unele plante parazite) Organ vegetal în formă de ventuză cu ajutorul căruia se absoarbe hrana din plantele pe care le parazitează. /<fr. haustorie

haustor dex

Intrare: haustor
haustor substantiv masculin
  • silabisire: haus-