Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru haustor

HAUST├ôR, haustori, s. m. Organ vegetal asem─ân─âtor cu o ventuz─â, cu ajutorul c─âruia unele plante parazite ├«╚Öi absorb hrana din plantele pe care paraziteaz─â. [Pr.: ha-us-] ÔÇô Dup─â fr. haustorie.
HAUST├ôR, haustori, s. m. Organ vegetal asem─ân─âtor cu o ventuz─â, cu ajutorul c─âruia unele plante parazite ├«╚Öi absorb hrana din plantele pe care paraziteaz─â. [Pr.: ha-us-] ÔÇô Dup─â fr. haustorie.
haust├│r (haus-) s. m., pl. haust├│ri
haust├│r s. m. (sil. haus-), pl. haust├│ri
HAUST├ôR s.m. (Bot.) Prelungire ├«n form─â de ventuz─â cu care unele plante parazite absorb hrana din plantele parazitate. [Pron. haus-. / < germ. Haustorium, cf. lat. haurire ÔÇô a extrage].
HAUSTÓR s. m. organ de fixare la unele plante parazite, cu care acestea absorb hrana din plantele parazitate. (< engl. haustorium, lat. haustor)
HAUSTÓR ~i m. (la unele plante parazite) Organ vegetal în formă de ventuză cu ajutorul căruia se absoarbe hrana din plantele pe care le parazitează. /<fr. haustorie

Haustor dex online | sinonim

Haustor definitie

Intrare: haustor
haustor substantiv masculin
  • silabisire: haus-