HAUSTÓR, haustori, s. m. Organ vegetal asemănător cu o ventuză, cu ajutorul căruia unele plante parazite își absorb hrana din plantele pe care parazitează. [Pr.: ha-us-] – După fr. haustorie.

HAUSTÓR, haustori, s. m. Organ vegetal asemănător cu o ventuză, cu ajutorul căruia unele plante parazite își absorb hrana din plantele pe care parazitează. [Pr.: ha-us-] – După fr. haustorie.

haustór (haus-) s. m., pl. haustóri

haustór s. m. (sil. haus-), pl. haustóri

HAUSTÓR s.m. (Bot.) Prelungire în formă de ventuză cu care unele plante parazite absorb hrana din plantele parazitate. [Pron. haus-. / < germ. Haustorium, cf. lat. haurire – a extrage].

HAUSTÓR s. m. organ de fixare la unele plante parazite, cu care acestea absorb hrana din plantele parazitate. (< engl. haustorium, lat. haustor)

HAUSTÓR ~i m. (la unele plante parazite) Organ vegetal în formă de ventuză cu ajutorul căruia se absoarbe hrana din plantele pe care le parazitează. /<fr. haustorie