haspel definitie

9 definiții pentru haspel

HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din germ. Haspel.
HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din germ. Haspel.
HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la înnobilarea și finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pînzei. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac.
háspel s. n., pl. háspeluri
háspel s. n., pl. háspeluri
HÁSPEL s.n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. Depănătoare, mașină de depănat. [Pron. haș-pel, pl. -uri. / < germ. Haspel].
HÁSPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ. Haspel)
HÁSPEL ~uri n. 1) Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2) Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri. /<germ. Haspel
HASPEL [háʃpəl] (cuv. germ.) s. n. Dispozitiv de formă cilindrică, format dintr-unul sau două tambure acționate cu ajutorul unei manivele (în minerit, electric sau prin presiunea aerului). Este folosit pentru rularea, respectiv, derularea firelor, fibrelor, sârmelor etc., ridicarea, respectiv, coborârea, unor greutăți sau în tăbăcărie pentru prelucrarea pieilor.

haspel dex

Intrare: haspel
haspel substantiv neutru