hartmann von aue definitie

4 definiții pentru hartmann von aue

Hartmann (Carol Ed.) m. filozof german, autorul Filosofîei Inconștientului (1832-1906).
HARTMANN [há:rtma:n], Eduard von (1842-1906), filozof monist german. În concepția sa, un „realism transcendental” susține „inconștientul” ca bază a ordinii cosmice și a vieții psihice a individului („Filozofia inconștientului”). Contribuții în estetică, etică, axiologie („Estetica”, „Fenomenologia conștiinței etice”).
HARTMANN [há:rtma:n], Nicolai (1882-1950), filozof german. Prof. univ. la Marburg, Köln, Berlin și Göttingen. Influențat inițial de neokantianism, devine ulterior adept al fenomenologiei lui Husserl. Întemeietor al unui sistem ontologic în care realitatea prezintă mai multe niveluri (anorganic, organic, psihic și spiritual) ordonate pe categorii fundamentale („Bazele ontologiei”). Contribuții în axiologie și filozofia culturii („Estetica”, „Etica”).
HARTMANN VON AUE [há:rtma:n fon áuə] (c. 1170-c. 1220), poet german. Unul dintre clasicii literaturii germane de curte. Romane versificate („Büchlein”) și poem cavalerești, cu teme inspirate din ciclul „Mesei rotunde” („Erek”, „Iwein”), uneori cui tentă religioasă („Sărmanul Heinrich”).

hartmann von aue dex