HARNAȘÁ, harnașez, vb. I. Tranz. (Rar) A înhăma, a înșeua un cal. – Din fr. harnacher.

HARNAȘÁ, harnașez, vb. I. Tranz. (Rar) A înhăma, a înșeua un cal. – Din fr. harnacher.

harnașá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 harnașeáză, 1 pl. harnașắm; conj. prez. 3 să harnașéze; ger. harnașấnd

harnașá vb., ind. prez. 1 sg. harnașéz, 1 pl. harnașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. harnașéze; ger. harnașând

HARNAȘÁ vb. I. tr. A înhăma, a înșeua un cal. [< fr. harnacher].

HARNAȘÁ vb. tr. a înhăma, a înșeua un cal. (< fr. harnacher)

A HARNAȘÁ ~éz tranz. (un cal) A pune șaua sau hamul. /<fr. harnacher