HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului. – Din fr. harnachement.

HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului. – Din fr. harnachement.

HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor (hamuri, șa etc.) necesare pentru a înhăma și înșăua calul. Obiecte de harnașament. ▭ Ne pusese la îndemînă opt cai arabi ce ne așteptau la mal gata înșeuați cu harnașamente orientale. BART, S. M. 22.

harnașamént s. n., pl. harnașaménte

harnașamént s. n., pl. harnașaménte

HARNAȘAMÉNT s. (înv. și reg.) săidăcărie, sărsam, șelământ, tacâm. (~ al unui cal.)

HARNAȘAMÉNT s.n. Totalitatea obiectelor (hamuri, curele etc.) necesare la înhămarea și la înșeuarea unui cal. [Pl. -te, -turi. / < fr. harnachement].

HARNAȘAMÉNT s. n. totalitatea obiectelor necesare la înhămarea și înșeuarea unui cal. (< fr. harnachement)

HARNAȘAMÉNT ~e n. Totalitate a obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea unui cal. /<fr. harnachement

harnașament n. tot tacâmul unui cal (= fr. harnachement).

*harnașamént n., pl. e (fr. harnachement, d. harnais, d. scand. *her-nest, proviziunea armateĭ, de unde vine și germ. harnisch, engl. harness). Tot echipamentu unuĭ cal de trăsură saŭ de călărie. V. raft 1.

HARNAȘAMENT s. (înv. și reg.) săidăcărie, sărsam, șelămînt, tacîm. (~ al unui cal.)