Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 defini╚Ťii pentru harism─â

HAR├ŹSM─é (CHAR├ŹSM─é) (gr. harisma, lat. charismata ÔÇ×darÔÇŁ) 1. Dar sau virtute ├«mp─ârt─â╚Öit─â de Duhul Sf├ónt unor persoane, cum ar fi: darul ├«n╚Ťelepciunii, al vindec─ârii, al prorocirii, al t─âlm─âcirii de limbi etc.; poate fi permanent─â sau temporar─â. 2. Calitate care permite posesorului ei s─â-╚Öi exercite ascendentul sau autoritatea asupra unui grup (h. omului politic).
harism─â, harisme s. f. Dar al Sf├óntului Duh, ├«mp─ârt─â╚Öit fiec─ârui credincios dup─â voia sa, pe care l-au avut at├ót apostolii ╚Öi, dup─â ei, membrii ierarhiei biserice╚Öti prin hirotezie ╚Öi hirotonie, c├ót ╚Öi orice credincios prin taina botezului ╚Öi a mirungerii; harismele sunt de ordin intern (darul ├«n╚Ťelepciunii, al dragostei, al milei etc.) sau extern, netransmisibile (darul prorociei, facerea de minuni, puterea alung─ârii demonilor, vorbirea ├«n limbi etc.), toate manifest├óndu-se ├«n Bis. ╚Öi ├«n cadrul cultului. ÔÇô Din gr. harisma.

Harism─â dex online | sinonim

Harism─â definitie

Intrare: harism─â
harism─â