harhăt definitie

11 definiții pentru harhăt

HÁRHĂT, harhăte, s. n. (Reg.) Hărmălaie. – Formație onomatopeică.
HÁRHĂT, harhăte, s. n. (Reg.) Hărmălaie. – Formație onomatopeică.
HÁRCĂT s. n. v. harhat.
HÁRHAT, harhate, s. n. (Mold.) Gălăgie, larmă, hărmălaie. Mă întorceam ca un om cumsecade spre casă, – cînd, iaca, într-o crîșmă aud un harhat, ș-un cîntec, ș-o beție, – mînia lui dumnezeu! SADOVEANU, O. VI 297. – Variante: hárcăt (SBIERA, P. 9), hárhăt s. n.
HÁRHĂT s. n. v. harhat.
HÁRCĂT, harcăte, s. n. V. harhăt.
HÁRHĂT, harhăte, s. n. (Reg.) Gălăgie (produsă de strigăte, de glasuri amestecate), hărmălaie. [Var.: hárcăt s. n.] – Onomatopee.
hárhăt (reg.) s. n., pl. hárhăte
hárhăt s. n., pl. hárhăte
HÁRHĂT ~e n. rar Zgomot mare produs de mai multe persoane care vorbesc concomitent. /Onomat.
hárhat n., pl. e (imit. înrudit cu pol. charcha, charkać, rut. hárkati, a tuși scuipînd, a face hórca-hórca. V. și hórcăĭ și forfot). Mold. Iron. Conversațiune între Jidanĭ. Fig. Hărmălaĭe: se auzea un harhat jidănesc.

harhăt dex

Intrare: harhăt
harcăt substantiv neutru
harhat substantiv neutru
harhăt substantiv neutru