Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 589752:

harecĭluĭésc v. tr. (d. harecĭ și ung. harácsolni, a adjudica). Vechĭ. Vînd la mezat. V. refl. Averea s’a harecĭluit. – Și (h)arecĭuĭesc. Și harasladisésc, ca subst. harasládizmă (forme grecizate) f., pl. e. Terminu mezatuluĭ.

Hareciluire dex online | sinonim

Hareciluire definitie