hareá s. f. – Mătase, moar. Tc. hare (Șeineanu, III, 60). Sec. XVIII, înv.

hareá!1 interj. (reg.) strigăt cu care se îndeamnă boii la mers.

hareá2 s.f. (înv.) un fel de tafta groasă cu ape.

hâreá interj. (reg.) strigăt cu care se alungă oile.

hareà f. taftă groasă cu ape: harea de Hio. [Turc. HARÉ].

Har/ău, -ea, -ia v. Zaharia 5 și Haralambie II A 1.

Hăr/a, -e, -ea, -ești v. Haralambie II 4.