HÁRD ROCK, (2) hard rock-uri, s. n. 1. Stil în muzica ușoară și de jazz cu sonorități puternice, obsedante. 2. Cântec în stil hard rock (1). – Din engl. hard rock.

HARD ROCK, (2) hard rock-uri, s. n. 1. Stil în muzica ușoară și de jaz cu sonorități puternice, obsedante. 2. Cântec în stil hard rock (1). – Din engl. hard rock.

*hard rock (angl.) s. n., art. hard róckul

HARD-ROCK ROC/ s. n. 1. stil în muzica rock, bogat în intensități sonore puternice, obsedante. 2. cântec în stilul hard rock (1). (< engl. hard-rock)

HARD ROCK [ha:d rok] (cuv. engl.) s. n. Muzică rock dezvoltată în perioada 1965-1975, cu o „bătaie” accentuată, hiperamplificată, evitând tipurile de melodii lente, armonioase și cu o puternică dependență de efectele electronice.