11 definiții pentru harcăt
HÁRHĂT, harhăte,
s. n. (
Reg.) Hărmălaie. – Formație onomatopeică.
HÁRHĂT, harhăte,
s. n. (
Reg.) Hărmălaie. – Formație onomatopeică.
HÁRHAT, harhate,
s. n. (
Mold.) Gălăgie, larmă, hărmălaie. Mă întorceam ca un om cumsecade spre casă, – cînd, iaca, într-o crîșmă aud un harhat, ș-un cîntec, ș-o beție, – mînia lui dumnezeu! SADOVEANU, O. VI 297. – Variante:
hárcăt (SBIERA, P. 9),
hárhăt s. n. HÁRCĂT, harcăte,
s. n. V. harhăt. HÁRHĂT, harhăte,
s. n. (
Reg.) Gălăgie (produsă de strigăte, de glasuri amestecate), hărmălaie. [
Var.:
hárcăt s. n.] – Onomatopee.
hárhăt (
reg.)
s. n.,
pl. hárhăte
hárhăt s. n., pl. hárhăte HÁRHĂT ~e n. rar Zgomot mare produs de mai multe persoane care vorbesc concomitent. /Onomat. hárhat n., pl. e (imit. înrudit cu pol. charcha, charkać, rut. hárkati, a tuși scuipînd, a face hórca-hórca. V. și
hórcăĭ și
forfot). Mold. Iron. Conversațiune între Jidanĭ. Fig. Hărmălaĭe: se auzea un harhat jidănesc.
Harcăt dex online | sinonim
Harcăt definitie