arbuzăríe sf vz harbuzărie

ARBUZĂRÍE s. f. v. harbuzărie.

HARBUZĂRÍE, harbuzării, s. f. (Reg.) Pepenărie. [Var.: arbuzăríe s. f.] – Harbuz + suf. -ărie.

ARBUZĂRÍE, arbuzării, s. f. V. harbuzărie.

HARBUZĂRÍE, harbuzării, s. f. (Reg.) Pepenărie. [Var.: arbuzăríe s. f.] – Harbuz + suf. -ărie.

ARBUZĂRÍE s. f. v. harbuzărie.

HARBUZĂRÍE, harbuzării, s. f. (Mold.) Loc cultivat cu pepeni verzi și galbeni; pepenărie, bostănărie, bostană. Harbuzării, vii, fabrici, sate cu lumină electrică, cu băi, săli de teatru... toate deschideau fața lui Cimpoeșu într-o mirare și într-o bucurie din ce în ce mai mare. CAMILAR, N. I 393. [Am trăit] furînd noaptea harbuji și zămoși de prin harbuzării. ALECSANDRI, T. 608. – Variantă: arbuzăríe s. f.

harbuzăríe (reg.) s. f., art. harbuzăría, g.-d. art. harbuzăríei; pl. harbuzăríi, art. harbuzăríile

harbuzăríe s. f., art. harbuzăría, g.-d. art. harbuzăríei; pl. harbuzăríi, art. harbuzăríile

HARBUZĂRÍE s v. pepenărie.

HARBUZĂRÍE ~i f. pop. Loc unde se cultivă harbuji sau/și zămoși; bostănărie. /harbuz + suf. ~ărie

harbuzărie f. Mold. loc sămănat cu harbuzi.

harbuzăríe f. Nord. Pepenărie.

harbuzărie s. v. PEPENĂRIE.