HARAMBÁȘĂ, harambași, s. m. (Înv. și reg.) Căpitan de hoți sau de haiduci. – Din tc. haram-bașı.

HARAMBÁȘĂ, harambași, s. m. (Înv. și reg.) Căpitan de hoți sau de haiduci. – Din tc. haram-bașı.

HARAMBÁȘĂ, harambași, s. m. (Învechit și popular) Căpetenie de hoți sau de haiduci. Numai unul rămînea Harambașă de haiduci Peste patruzeci și cinci. PĂSCULESCU, L. P. 278.

harambáșă (înv., reg.) s. m., art. harambáșa, g.-d. art. harambáșei; pl. harambáși

harambáșă s. m., art. harambáșa, g.-d. art. harambáșei; pl. harambáși

harambașă m. căpitan de hoți (în cântecele populare). [Turc. HARAMBAȘY].