harám-bașá f., pl. ale, saŭ m. fix (turc. haram-bașy. V. baș, haham-bașa). Vechĭ. Căpitan de hoțĭ. Azĭ. Olt. arîmbașe, art. -áșa: arîmbașa necăjit se răsti la el (NPl. Ceaur, 84, 85 și 86).