HARABAGÍE s. f. (Reg.) Cărăușie. – Harabagiu + suf. -ie.

HARABAGÍE s. f. (Reg.) Cărăușie. – Harabagiu + suf. -ie.

HARABAGÍE s. f. (Mold., rar) Meseria de harabagiu; cărăușie. Moș Nichifor fugea de cărăușie...; el să ferea de rădicături, pentru că să temea de surpătură. Harabagia – zicea el – e mai bună: că ai a face tot cu marfă vie. CREANGĂ, P. 107.

harabagíe (reg.) s. f., art. harabagía, g.-d. harabagíi, art. harabagíei

harabagíe s. f., art. harabagía, g.-d. harabagíi, art. harabagíei

HARABAGÍE s. v. cărăușie, cărăușit.

harabagie f. Mold. cărăușie: harabagia e mai bună CR.

harabagíe f. (formațiune improprie îld. harabagerie). Cr. Harabagerie.

harabagie s. v. CĂRĂUȘIE. CĂRĂUȘIT.