Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru haplologie

HAPLOLOG├ŹE, haplologii, s. f. (Lingv.) Suprimare prin disimila╚Ťie total─â a unei silabe identice sau asem─ân─âtoare cu o silab─â vecin─â din acela╚Öi cuv├ónt sau din cuvinte ├«nvecinate. Prin haplologie, ÔÇ×cucoaneÔÇŁ devine ÔÇ×coaneÔÇŁ. ÔÇô Din fr. haplologie.
HAPLOLOG├ŹE, haplologii, s. f. (Lingv.) Suprimare prin disimila╚Ťie total─â a unei silabe identice sau asem─ân─âtoare cu o silab─â din acela╚Öi cuv├ónt sau din cuvinte ├«nvecinate. Prin haplologie, ÔÇ×cucoaneÔÇŁ devine ÔÇ×coaneÔÇŁ. ÔÇô Din fr. haplologie.
HAPLOLOG├ŹE, haplologii, s. f. (Lingv.) Suprimarea unei silabe prin disimilare total─â. ├Än stilul oral, ┬źjum─âtate┬╗ se pronun╚Ť─â, prin haplologie, ┬źjumate┬╗.
haplolog├şe (ha-plo-) s. f., art. haplolog├şa, g.-d. art. haplolog├şei; pl. haplolog├şi, art. haplolog├şile
haplolog├şe s. f. (sil. -plo-), art. haplolog├şa, g.-d. art. haplolog├şei; pl. haplolog├şi, art. haplolog├şile
HAPLOLOG├ŹE s.f. Suprimare a unei silabe prin disimilare total─â. [Gen. -iei. / < fr. haplologie, cf. gr. haplos ÔÇô o dat─â, logos ÔÇô vorbire].
HAPLOLOG├ŹE s. f. suprimare a unei silabe prin disimila╚Ťie total─â. (< fr. haplologie)
HAPLOLOG├ŹE f. lingv. Fenomen const├ónd ├«n disimilarea unei silabe de alta identic─â sau asem─ân─âtoare din imediata vecin─âtate. /<fr. haplologie
haplolog├şe, V. aplologie.
HAPLO- (APLO-) ÔÇ×simplu, jum─âtateÔÇŁ. ÔŚŐ gr. haploos ÔÇ×simplu, singur, neamestecatÔÇŁ > fr. haplo-, germ. id., engl. id., it. aplo- > rom. haplo- ╚Öi aplo-. Ôľí ~biont (v. -biont), adj., s. n., 1. adj., Cu nuclee somatice haploide. 2. s. n., Plant─â haploid─â cu un num─âr simplu de cromozomi. 3. s. n., Plant─â care fructific─â o singur─â dat─â; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpina neramificat─â, av├«nd numai axa principal─â terminat─â prin floare; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit caracteristic pentru jurasicul superior ╚Öi cretacicul inferior, av├«nd cochilia pu╚Ťin neted─â ╚Öi evolut─â, ornamentat─â cu striuri fine ╚Öi arcuite; ~cit (v. -cit), s. n., celul─â cu un singur set haploid de cromozomi; ~diplobiont (v. diplo-, v. -biont), s. n., organism cu ciclu evolutiv format din dou─â faze: cea sexuat─â (haploid─â) ╚Öi cea asexuat─â (diploid─â); ~diploid (v. diplo-, v. -id), adj., (despre o plant─â) care prezint─â jum─âtate din num─ârul de cromozomi diploizi; ~faz─â (v. -faz─â), s. f., stare a celulelor sexuale ├«n care nucleii au numai o jum─âtate din num─ârul de cromozomi caracteristic celulelor somatice; sin. faz─â haploid─â; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante haploide sau plante ├«n faz─â de gametofite; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de apari╚Ťie a unor forme noi de plante prin mecanismele fundamentale ale evolu╚Ťiei; ~id (v. -id), adj., care prezint─â jum─âtate din num─ârul normal de cromozomi; sin. azigoid; ~logie (v. -logie1), s. f., proces de suprimare a unei silabe prin disimilare total─â; ~partenogenez─â (v. parteno-, v. -genez─â), s. f., dezvoltare a unui individ dintr-un ovul redus (haploid); ~petal (v. -petal), adj., (despre flori) cu un singur verticil de petale; ~spor (v. -spor), s. m., spor simplu al c─ârui nucleu are num─ârul complet de cromozomi caracteristici; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange rezultat din genera╚Ťia haploid─â; ~stel (v. -stel), s. n., stel simplu, cu xilemul central ├«nconjurat de floem; ~stemonie (v. -stemonie), s. f., dispozi╚Ťie a staminelor ├«ntr-un singur verticil; ~stemonopetal (v. stemono-, v. -petal), adj., cu staminele egale ├«n num─âr cu petalele; ~tip (v. -tip), s. n., combina╚Ťie de determinan╚Ťi genetici, care controleaz─â sinteza unor proteine specifice; ~zomie (v. -zomie), s. f., apari╚Ťie ├«n celulele haploide a unor cromozomi simpli.

Haplologie dex online | sinonim

Haplologie definitie

Intrare: haplologie
haplologie substantiv feminin
  • silabisire: ha-plo-