haple definitie

13 definiții pentru haple

HÁPLE s. m. v. haplea.
HÁPLEA s. m. (Pop. și fam.) 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo.
HÁPLE s. m. v. haplea.
HÁPLEA s. m. 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s. m.] – Din bg. hapljo.
HÁPLE s. m. (Și în forma haplea) Nătărău, prostănac, tont, nătăfleț, nătîng, neghiob. Așa haplea mai rar... Ce dracu face d. Nae de nu mai vine. CARAGIALE, O. I 190. Frățiorului i-a strigat că ori e haple, ori «pes... semne altceva», și i-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE, S. N. 26. – Variantă: háplea s. m.
HÁPLEA s. m. v. haple.
!háplea (ha-plea) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui háplea; pl. háplea
háplea s. m. (sil. -plea)
HÁPLEA adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
HÁPLEA m. 1) Om lipsit de inteligență; om prostănac. 2) Om lacom la mâncare. [Sil. ha-plea] /<bulg. hapljo
haplea m. pop. nerod, prost, mai mult naiv: așa haplea mai rar. [Bulg. HAPLIU, năuc].
háplea (ea dift.) m., gen. al luî́ (bg. haplĭo, haplea, prostuț, hapnuvam, înghit, vsl. haplĭati, hapati, a hăpa, a înghiți tot, ca un prost. V. hap 3). Fam. Om prost: haplea maĭ eștĭ, măĭ!
haplea adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

haple dex

Intrare: haplea
haple substantiv masculin (numai) singular
haplea substantiv masculin articulat (numai) singular
  • silabisire: ha-plea