Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru hantelă

HANTÉLĂ, hantele, s. f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică. – Din germ. Hantel.
HANTÉLĂ, hantele, s. f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică. – Din germ. Hantel.
hantélă s. f., pl. hantéle
HANTÉLĂ s.f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. [Cf. engl. hantle].
HANTÉLĂ s. f. greutate din metal compusă din două sfere unite printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. (< germ. Hantel)
HANTÉLĂ ~e f. Greutate de metal compusă din două sfere unite printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. /<germ. Hantel

Hantelă dex online | sinonim

Hantelă definitie

Intrare: hantelă
hantelă substantiv feminin