hangiu definitie

10 definiții pentru hangiu

HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hancı.
HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hancı.
HANGÍU, hangii, s. m. Cel care ține un han2 (ca proprietar sau ca arendaș). Voi prăvălieșii, hangiii, vă bateți cu capul de pereți că [perceptorul] ia prea mult, că vă calicește, că vă omoară. GALAN, Z. R. 49. Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28. Hangiul... bogat putred, se răsfoia în duhoarea de țuică și vin. DELAVRANCEA, S. 7.
hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii (-gi-ii)
hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii
HANGÍU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu.
HANGÍU ~i m. înv. Persoană care ținea un han; stăpân al unui han. /<turc. hanci
hangiu m. birtaș. [Turc. HANDJY].
hangíŭ m. (turc. hanšy). Stăpîn de han. – Fem. -gĭoaĭcă saŭ -giță, pl. e.
HANGIU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu.

hangiu dex

Intrare: hangiu
hangiu admite vocativul substantiv masculin