HANGÍȚĂ, hangițe, s. f. Soție de hangiu; femeie care ține un han2; hangioaică. – Hangiu + suf. -iță.

HANGÍȚĂ, hangițe, s. f. Soție de hangiu; femeie care ține un han2; hangioaică. – Hangiu + suf. -iță.

HANGÍȚĂ, hangițe, s. f. Soție de hangiu, femeie care ține un han2 (ca proprietară sau ca arendașă); hangioaică. Hangița iese-n ușă, Bucuroasă de cîștig. TOPÎRCEANU, S. A. 13.

hangíță s. f., g.-d. art. hangíței; pl. hangíțe

hangíță s. f., g.-d. art. hangíței; pl. hangíțe

HANGÍȚĂ s. hangioaică.

HANGÍȚĂ ~e f. înv. 1) Femeia care ține un han; stăpână a unui han. 2) Soția hangiului. /hangiu + suf. ~iță

hangíŭ m. (turc. hanšy). Stăpîn de han. – Fem. -gĭoaĭcă saŭ -giță, pl. e.

HANGIȚĂ s. hangioaică.