Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 950737:
hăndrălắu, hăndrălăi, (handralău), s.m. – (reg.) 1. Hoinar. 2. Flăcău care umblă după fete. – Cf. magh. vándorló „migrator” (DEX) < germ. Wanderer „călător” (Scriban); din handră „zdreanță” + suf. -ălău (MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
Handralău dex online | sinonim
Handralău definitie
