Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru handral─âu

HANDRALẮU s. m. v. hăndrălău.
H─éNDR─éLß║«U, h─ândr─âl─âi, s. m. (Depr.) Fl─âc─âu care umbl─â dup─â fete. ÔŚŐ Expr. (Adverbial) A umbla h─ândr─âl─âu = a umbla de colo p├ón─â colo f─âr─â nicio treab─â; a hoin─âri. [Var.: handralß║»u s. m.] ÔÇô Cf. magh. v├índorl├│.
HANDRALß║«U, handral─âi, s. m. (Depr.) Fl─âc─âu care umbl─â dup─â fete. ÔŚŐ Expr. (Adverbial) A umbla handral─âu = a umbla de colo p├ón─â colo f─âr─â nici o treab─â; a hoin─âri. [Var.: h─ândr─âlß║»u s. m.] ÔÇô Cf. magh. v├índorl├│.
H─éNDR─éL─éU s. m. V. handral─âu.
HANDRALß║«U, handral─âi, s. m. (Depreciativ) Fl─âc─âu. Pe ici-colea s-anin─â printre ace╚Öti mici ╚Öi c├«te-un handral─âu de cei mari. ╚śEZ. III 179. ÔŚŐ Expr. A umbla handral─âu = a umbla de colo p├«n─â colo f─âr─â nici o treab─â. ÔÇô Variant─â: h─ândr─âlß║»u (PAS, Z. III 251, M. I. CARAGIALE, C. 85) s. m.
HĂNDRĂLẮU s. m. v. handralău.
!hăndrălắu (pop.) s. m., art. hăndrălắul; pl. hăndrălắi, art. hăndrălắii
handral─âu s. m. (sil. -l─âu), art. handral─âul; pl. handral─âi, art. handral─âii
HANDRALß║«U ~i m. pop. T├ón─âr care manifest─â interes exagerat fa╚Ť─â de fete; h─ât─âl─âu. /cf. ung. v├índorl├│
nandralău m. Mold. ștrengar: vrai să te bușească cei nandralăi prin omăt? CR. [Fuziune din un (h)andralău, de origină necunoscută].
handralß║»┼ş ╚Öi -nß║»┼ş (Munt.) ╚Öi handral├ę╚Ť (Munt. est. Mold.) m. (ung. v├índorl├│, d. germ. wanderer, c─âl─âtor. V. vindire┼ş). Iron. Hatal─â┼ş, nandra╚Ö, amant (ma─ş ales al servitoarelor ╚Öi altor feme─ş din popor). V. hojmal─â┼ş.
h─ândr─âlß║»u, h─ândr─âl─âi, (handral─âu), s.m. ÔÇô (reg.) 1. Hoinar. 2. Fl─âc─âu care umbl─â dup─â fete. ÔÇô Cf. magh. v├índorl├│ ÔÇ×migratorÔÇŁ (DEX) < germ. Wanderer ÔÇ×c─âl─âtorÔÇŁ (Scriban); din handr─â ÔÇ×zdrean╚Ť─âÔÇŁ + suf. -─âl─âu (MDA).

Handral─âu dex online | sinonim

Handral─âu definitie

Intrare: handral─âu
h─ândr─âl─âu admite vocativul substantiv masculin
handral─âu substantiv masculin admite vocativul