handră definitie

2 intrări

4 definiții pentru handră

hándră, hándre, s.f. (reg., înv.) 1. zdreanță. 2. iarbă ce crește prin grâu, agățându-se de el și încurcându-l.
hándră f., pl. e (aceĭașĭ răd. cu handralăŭ). Mold. Tovărășie la haĭmanalîc. A te lua în handră cu cineva, a te înhăndra, a te înhăĭta (rev. I. Crg. 377). Adv. A umbla handra, a umbla haĭmana.
HANDRĂ, cf. ung. handra „zdreanță”. 1. – (Viciu 34); Handrea fam. ard. Cluj (Rev. Intern. d’Onomastique X p. 286); – t.(AO XVIII 133); Hăndr/escul, I., mold.(Sd VI 80); -ești s., 1490 (C Ștef; Glos); Hîndrești s. com. Oțeleni, -Iași. 2. Hondra b., 1670 (AO VIII 296) Handrea = Hondrea (AO XVIII 133). 3. Hondru, C. (Bîr IV). 4. Hondor (Hur). Cf. Hantrea fam. (Scurtești-Bz).
handră, handre s. f. (peior.) prostituată.

handră dex

Intrare: handră
handră substantiv feminin
Intrare: Handră
Handră