HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.

HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.

*handicapát adj. m., s. m., pl. handicapáți; adj. f., s. f. handicapátă, pl. handicapáte

handicapát adj. m., pl. handicapáți; f. sg. handicapátă, pl. handicapáte

HANDICAPÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiențe senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică). 3. (sportiv, echipă) dezavantajat într-o întrecere. (< fr. handicapé)

HANDICAPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizică și psihică). 2) Care se află în dezavantaj într-o întrecere sportivă. /v. a handicapa

handicapat, -ă, handicapați, -te s. m., s. f. (peior.) persoană dezagreabilă / antipatică / enervantă.