handicapat definitie

19 definiții pentru handicapat

HANDICAPÁ, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă. 2. Fig. A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. – Din fr. handicaper.
HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.
HANDICAPÁ, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă. 2. Fig. A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. – Din fr. handicaper.
HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.
HANDICAPÁ, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea (prin calitățile pe care le posedă) sau a-și crea (prin mijloace nepermise) un avantaj asupra unui adversar într-o competiție sportivă; a dezavantaja. A fost handicapat de un adversar mai bine antrenat. 2. Fig. A stînjeni activitatea cuiva, a îngreuia munca cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. Procesul său de creație a fost handicapat de insuficienta pregătire ideologică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5.
handicapá (a ~) vb., ind. prez. 3 handicapeáză
*handicapát adj. m., s. m., pl. handicapáți; adj. f., s. f. handicapátă, pl. handicapáte
handicapá vb., ind. prez. 1 sg. handicapéz, 3 sg. și pl. handicapeáză
handicapát s. m., pl. handicapáți
handicapát adj. m., pl. handicapáți; f. sg. handicapátă, pl. handicapáte
HANDICAPÁ vb. v. defavoriza, dezavantaja.
HANDICAPÁ vb. I. tr. 1. A echilibra șansele unor concurenți într-o întrecere. 2. (Fig.) A pune în inferioritate (pe cineva); a stânjeni. [Cf. fr. handicaper].
HANDICAPÁ vb. tr. 1. a avea sau a-și crea un avantaj asupra adversarului într-o competiție. 2. a pune pe cineva în inferioritate. (< fr. handicaper)
HANDICAPÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiențe senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică). 3. (sportiv, echipă) dezavantajat într-o întrecere. (< fr. handicapé)
A HANDICAPÁ ~éz 1. tranz. (echipă, concurenți, adversari) A pune într-o stare de handicap; a dezavantaja. 2. intranz. A crea un handicap pentru adversar. /<fr. handicaper
HANDICAPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizică și psihică). 2) Care se află în dezavantaj într-o întrecere sportivă. /v. a handicapa
handicapa vb. v. DEFAVORIZA. DEZAVANTAJA.
handicapát s. m.1. Infirm, invalid ◊ „Ziua handicapaților” Emisiune TV 3 XII 93. ♦ 2. (arg. tinerilor; peior.) Om neputincios, nedescurcăreț și cam sărac cu duhul ◊ „Ce-ai găsit la handicapatu’ ăla de nu te mai desparți de el?” (din it. handicappato; cf. fr. handicapé; DMC 1966, DPN 1973; DEX-S)
handicapat, -ă, handicapați, -te s. m., s. f. (peior.) persoană dezagreabilă / antipatică / enervantă.

handicapat dex

Intrare: handicapat (adj.)
handicapat 1 adj. adjectiv
Intrare: handicapa
handicapa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: handicapat (s.m.)
handicapat 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul