HANDICÁP, handicapuri, s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. Fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. handicap.

HANDICÁP, handicapuri, s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. Fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. handicap.

HANDICÁP, handicapuri, s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. Fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. handicap.

HANDICÁP, handicapuri, s. n. 1. (Sport) Întrecere în care concurenții inferiori capătă un avantaj pentru a se egala șansele; avantajul acordat unui concurent inferior. A acorda un handicap. ▭ Nu pot admite Să fiu învins la handicap. TOPÎRCEANU, M. 71. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa concurentă. La reluare, echipa dă impresia că vrea să refacă handicapul. 2. Fig. Greutate ivită în munca cuiva, piedică întîmpinată în muncă.

handicáp s. n., pl. handicápuri

handicáp s. n., pl. handicápuri

HANDICÁP s. v. dezavantaj, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă.

HANDICÁP s.n. 1. (Sport) Avantaj pe care îl capătă concurenții mai slabi într-o competiție pentru a avea șanse egale; avantaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. (Fig.) Greutate, piedică în muncă etc. [< engl., fr. handicap].

HANDICÁP s. n. 1. (sport) avantaj acordat unui concurent mai slab într-o competiție pentru a avea șanse egale. ◊ totalitatea punctelor cu care o echipă sau un concurent a fost pus în inferioritate de adversar. 2. dezavantaj care pune pe cineva în stare de inferioritate. 3. deficiență fizică. (< engl., fr. handicap)

HANDICÁP ~uri n. 1) (în competițiile sportive) Avantaj acordat unui concurent mai slab (pentru a egala șansele de câștig). 2) (în competițiile sportive) Diferență (mare) de puncte dintre echipa învingătoare și cea învinsă. 3) Piedică în desfășurarea unei activități; dezavantaj. 4) fig. Stare de inferioritate (fizică sau morală). /<engl., fr. handicap

handicap s. v. DEZAVANTAJ. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PIEDICĂ. STAVILĂ.