HÁMIȘ, -Ă, hamiși, -e, adj. (Reg.) Șiret, viclean, fals, prefăcut; răutăcios. – Din magh. hamis.

HÁMIȘ, -Ă, hamiși, -e, adj. (Reg.) Șiret, viclean, fals, prefăcut; răutăcios. – Din magh. hamis.

HÁMIȘ, -Ă, hamiși, -e, adj. (Transilv.) Șiret, viclean, răutăcios. (Poetic) Luna, hamișa, Zice zău că n-o jura. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398.

hámiș (reg.) adj. m., pl. hámiși; f. hámișă, art. hámișa, pl. hámișe

hámiș adj. m., pl. hámiși; f. sg. hámișă, pl. hámișe

hámiș (-șe), adj. – 1. Șmecher, șiret. – 2. Fals, prefăcut. – Var. hameș. Mag. hamis (Lowë 60; DAR). În Trans. Hameș, pe care DAR îl derivă din alb. hamës „mîncăcios”, nu este decît o var. – Der. hămișag, s. n. (fraudă, înșelăciune), din mag. hamissag; hămăși, vb. (a corupe, a vicia), în Trans.

hámiș, -ă adj. (ung. hamis, V. hămișag). Trans. Viclean. Șiret.

hámiș, -ă, hamiși, -e, (hamniș), adj. – Șiret, perfid, lotru; fals: „Am bărbat tare hamniș, / De mine toate le-o-nchis” (Bârlea, 1924: 247). – Din magh. hamis „fals, mincinos, prefăcut” (MDA).