HAMALẤC s. n. 1. (Înv.) Meseria hamalului; muncă de hamal. 2. Fig. Fam. Muncă grea, istovitoare. – Din tc. hamallık.

HAMALẤC s. n. 1. (Înv.) Meseria hamalului; muncă de hamal. 2. Fig. Muncă grea, istovitoare. – Din tc. hamallık.

HAMALÎ́C s. n. 1. (Învechit) Meseria hamalului; muncă de hamal. Îl îndeamnă ca să se lese de hamalîc și să se apuce de neguțetorie. GORJAN, H. II 96. 2. Fig. Muncă grea, istovitoare. Eminescu se simțea mai mult ca oricînd înlănțuit de stăpînii săi de la ziar, care-l puseseră la un hamalîc unde orice urmă de independență personală era strivită sub chinuitoare muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/9.

hamalấc (fam.) s. n., pl. hamalấcuri

hamalâc s. n., pl. hamalâcuri

HAMALÂC s. (reg.) maală. (Se ocupă cu ~ul.)

HAMALÂC ~uri n. înv. 1) Muncă de hamal. 2) fig. Muncă grea, istovitoare. /<turc. hamallik

hamalâc n. meseria hamalului. [Turc. HAMALLYK].

hamalî́c n., pl. urĭ (turc. hamallyk, hammallyk). Meseria de hamal. Munca hamaluluĭ. Fig. Muncă grea: asta e curat hamalîc!

HAMALÎC s. (reg.) maală. (Se ocupă cu ~.)