hamac definitie

12 definiții pentru hamac

HAMÁC, hamacuri, s. n. Pânză (de vele) sau plasă dreptunghiulară de sfoară, care se întinde orizontal între doi stâlpi, doi copaci etc. și care servește ca pat mobil sau ca leagăn. [Pl. și: hamace] – Din fr. hamac.
HAMÁC, hamacuri, s. n. Pânză (de vele) sau plasă dreptunghiulară de sfoară, care se întinde orizontal între doi stâlpi, doi copaci etc. și care servește ca pat mobil sau ca leagăn. [Pl. și: hamace] – Din fr. hamac.
HAMÁC, hamacuri și hamace, s. n. Bucată dreptunghiulară de pînză sau plasă de sfoară, care se întinde orizontal între doi stîlpi sau între crengile unui copac și care servește ca pat mobil sau ca leagăn. Se leagănă vîntul alene-n hamac Și vrăbii își cheamă soborul. FRUNZĂ, S. 18. Să mă lungesc puțin, Pe coastă dulce și concavă, De pare-o pînză verde de hamac. CAMIL PETRESCU, V. 109. Apartamentul meu e un copac – De cînd doream eu mobilă de nuc! Drept ceas deșteptător îmi cînt-un cuc, Iar patul meu e un splendid hamac! ANGHEL-IOSIF, C. M. I 125. Dimineața după ce strîngeau hamacele în care dormiseră, se dezbrăcau la pielea goală și-i împroșcau cu apă de mare. BART, E. 274. ◊ Fig. În plasa gîndurilor mele de lumină Ți-am prins imagina: o viespe Subțire-n mijloc, ageră și fină. O adiere poate s-o desprindă Din luminosul ei hamac. TOPÎRCEANU, B. 82.
hamác s. n., pl. hamácuri/hamáce
hamác s. n., pl. hamácuri/hamáce
HAMÁC s. (rar) brant. (Stă tolănit în ~.)
HAMÁC s.n. Plasă sau pânză care se poate suspenda între doi stâlpi etc. în așa fel încât să folosească drept pat mobil. [Pl. -uri, -e. / < fr. hamac, sp. hamaca < cuv. caraib].
HAMÁC s. n. plasă care se poate suspenda orizontal, servind drept pat. ◊ palanchin pentru transportul călătorilor prin locurile greu accesibile din pădurile Africii. (< fr. hamac)
HAMÁC ~uri n. Pat (făcut dintr-o plasă sau dintr-o bucată de pânză) suspendat între doi copaci sau între doi stâlpi. [Pl. și hamace] /<fr. hamac
hamac n. pat format dintr’o bucată de pânză sau dintr’o rețea și suspendat de extremități, ca să se poată balanța.
*hamác n., pl. e (fr. hamac, d. sp. hamaca, cuv. luat de la Caraibĭ). Pat spînzurat format dintr’o plasă.
HAMAC s. (rar) brant. (Stă tolănit în ~.)

hamac dex

Intrare: hamac
hamac 1 pl. -uri substantiv neutru
hamac 2 pl. -e substantiv neutru