halângă s.f. (reg., înv.) tufăriș mărunt; tufiș.

halî́ngă f., pl. ĭ (vsl. halonga, gard împletit; sîrb. háluga, bălăriĭ, dudăŭ). Mold. sud. Tufăriș mărunt. Vie cu viță mare (nu sad). – Ca nume de familie, Halunga.

HALÎNGĂ subst. „tufiș”, cf. sl. χaлжгa, „gard viu” 1. -s. olt. (Glos); – țig. (16 B V 19). 2. Halănga, V., olt (BCI XII 152); Hălăngești s. (AO XXI 126). 3. Halunga b. (Sd XVI). 4. Holunga,V., mold. (Sur XII). 5. V Halăga s. olt. scris și Halinga și Hlănga (BCI XII 153-155). 6. Hălugul, Ion (17 A IV 160), forma ucr.