Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru halucina╚Ťiune

HALUCIN├ü╚ÜIE, halucina╚Ťii, s. f. Tulburare psihic─â const├ónd ├«n perceperea unui obiect sau a unui fenomen f─âr─â ca acesta s─â existe ├«n realitate. ÔÖŽ Produs al acestei st─âri; n─âlucire, vedenie. ÔÇô Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.
HALUCIN├ü╚ÜIE, halucina╚Ťii, s. f. Tulburare psihic─â const├ónd ├«n perceperea unui obiect sau a unui fenomen f─âr─â ca acesta s─â existe ├«n realitate. ÔÖŽ Produs al acestei st─âri; n─âlucire, vedenie. ÔÇô Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.
HALUCIN├ü╚ÜIE, halucina╚Ťii, s. f. Stare psihic─â anormal─â (de obicei ├«n cazuri de boal─â cu febr─â mare) sub st─âp├«nirea c─âreia cineva are convingerea c─â vede lucruri sau aude zgomote care de fapt nu exist─â; produs al acestei st─âri; vedenie, n─âlucire. Alcoolul produce halucina╚Ťii ale vederii: bolnavului i se pare c─â vede du╚Ömani care-l amenin╚Ť─â. MARINESCU, P. A. 124. Nici ├«n vastele lui halucina╚Ťii de evadare nu avusese Ladima o priveli╚Öte at├«t de larg─â. CAMIL PETRESCU, N. 63. Cu somnul lupt─â ochii mei nesiguri: S├«nt ├«n Stambul ori am halucina╚Ťii? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 14.
halucin├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. halucin├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. halucin├í╚Ťiei; pl. halucin├í╚Ťii, art. halucin├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
halucin├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. halucin├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. halucin├í╚Ťiei; pl. halucin├í╚Ťii, art. halucin├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
HALUCINÁȚIE s. nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.)
HALUCIN├ü╚ÜIE s.f. Stare psihic─â anormal─â sub imperiul c─âreia cineva crede c─â percepe lucruri sau situa╚Ťii care de fapt nu exist─â; vedenie. [Gen. -iei, var. halucina╚Ťiune s.f. / cf. fr. hallucination, lat. hallucinatio].
HALUCINA╚ÜI├ÜNE s.f. v. halucina╚Ťie.
HALUCIN├ü╚ÜIE s. f. stare psihic─â anormal─â, sub imperiul c─âreia cineva percepe lucruri sau situa╚Ťii inexistente. ÔŚŐ produs al acestei st─âri; n─âlucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio)
HALUCIN├ü╚ÜIE ~i f. 1) Stare psihic─â patologic─â manifestat─â prin perceperea unor lucruri inexistente ├«n realitate. 2) Imagine vizual─â bizar─â, produs─â de o asemenea stare; iluzie; himer─â; vedenie. [G.-D. halucina╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis
alucina╚Ťi(un)e f. iluziunea cuiva care crede c─â vede sau aude lucruri ce nu exist─â.
*alucina╚Ťi├║ne f. (lat. hallucin├ítio, -├│nis). A─şurare. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie. ╚śi hal-.
HALUCINAȚIE s. nălucire, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.)

Halucina╚Ťiune dex online | sinonim

Halucina╚Ťiune definitie

Intrare: halucina╚Ťie
halucina╚Ťiune substantiv feminin
halucina╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e