halucinație definitie

13 definiții pentru halucinație

HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.
HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.
HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Stare psihică anormală (de obicei în cazuri de boală cu febră mare) sub stăpînirea căreia cineva are convingerea că vede lucruri sau aude zgomote care de fapt nu există; produs al acestei stări; vedenie, nălucire. Alcoolul produce halucinații ale vederii: bolnavului i se pare că vede dușmani care-l amenință. MARINESCU, P. A. 124. Nici în vastele lui halucinații de evadare nu avusese Ladima o priveliște atît de largă. CAMIL PETRESCU, N. 63. Cu somnul luptă ochii mei nesiguri: Sînt în Stambul ori am halucinații? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 14.
halucináție (-ți-e) s. f., art. halucináția (-ți-a), g.-d. art. halucináției; pl. halucináții, art. halucináțiile (-ți-i-)
halucináție s. f. (sil. -ți-e), art. halucináția (sil. -ți-a), g.-d. art. halucináției; pl. halucináții, art. halucináțiile (sil. -ți-i-)
HALUCINÁȚIE s. nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.)
HALUCINÁȚIE s.f. Stare psihică anormală sub imperiul căreia cineva crede că percepe lucruri sau situații care de fapt nu există; vedenie. [Gen. -iei, var. halucinațiune s.f. / cf. fr. hallucination, lat. hallucinatio].
HALUCINAȚIÚNE s.f. v. halucinație.
HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio)
HALUCINÁȚIE ~i f. 1) Stare psihică patologică manifestată prin perceperea unor lucruri inexistente în realitate. 2) Imagine vizuală bizară, produsă de o asemenea stare; iluzie; himeră; vedenie. [G.-D. halucinației; Sil. -ți-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis
alucinați(un)e f. iluziunea cuiva care crede că vede sau aude lucruri ce nu există.
*alucinațiúne f. (lat. hallucinátio, -ónis). Aĭurare. – Și -áție. Și hal-.
HALUCINAȚIE s. nălucire, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.)

halucinație dex

Intrare: halucinație
halucinațiune substantiv feminin
halucinație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e