Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

7 defini╚Ťii pentru halogenuri

HALOGEN├ÜR─é, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. ÔÇô Din fr. halog├ęnure.
HALOGEN├ÜR─é, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. ÔÇô Din fr. halog├ęnure.
halogen├║r─â s. f., g.-d. art. halogen├║rii; pl. halogen├║ri
halogen├║r─â s. f., g.-d. art. halogen├║rii; pl. halogen├║ri
HALOGEN├ÜR─é s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halog├ęnure].
HALOGEN├ÜR─é s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halog├ęnure)
halogenuri, cls. de min. care reune╚Öte compu╚Öi cu leg─âturi ionice de tipul fluorurilor, clorurilor, bromurilor ╚Öi iodurilor ce leag─â cationi cu sarcini mici ╚Öi capacitate slab─â de polarizare (Na+, K+, Ca2+, Mg2+ etc.; ex.: halit, silvin─â, fluorin─â etc.). De aceea, h. au propriet─â╚Ťi specifice: transparen╚Ť─â ridicat─â, lips─â de culoare, G mic─â, solubilitate foarte mare ├«n ap─â, luciu sticlos etc. ├Än natur─â, cele mai r─âsp├óndite sunt clorurile, care se formeaz─â prin procese sedimentare, ├«n urma precipit─ârii chimice din solu╚Ťii hipersaline, ├«n medii lagunare sau supralitorale; fluorurile se concentreaz─â prin procese lichid magmatice timpurii.

Halogenuri dex online | sinonim

Halogenuri definitie

Intrare: halogenur─â
halogenur─â substantiv feminin
Intrare: halogenuri
halogenuri