HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.

HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.

*halogená (a ~) vb., ind. prez. 3 halogeneáză

halogená vb., ind. prez. 1 sg. halogenéz, 3 sg. și pl. halogeneáză

halogenát adj. m., pl. halogenáți; f. sg. halogenátă, pl. halogenáte

HALOGENÁ vb. I. tr. A produce acțiunea de halogenare. [< fr. halogéner].

HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner)

A HALOGENÁ ~éz tranz. (compuși organici) A trata cu halogen. /<fr. halogéner