Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru halogenare

HALOGEN├ü, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substan╚Ť─â reac╚Ťiei de halogenare. ÔÇô Din fr. halog├ęner.
HALOGEN├üRE, halogen─âri, s. f. Reac╚Ťie chimic─â de introducere a halogenilor ├«n molecula unui compus organic. ÔÇô V. halogena.
HALOGEN├ü, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substan╚Ť─â reac╚Ťiei de halogenare. ÔÇô Din fr. halog├ęner.
HALOGEN├üRE, halogen─âri, s. f. Reac╚Ťie chimic─â de introducere a halogenilor ├«n molecula unui compus organic. ÔÇô V. halogena.
HALOGEN├üRE s. f. Opera╚Ťia de introducere a halogenilor ├«ntr-o molecul─â organic─â.
*halogená (a ~) vb., ind. prez. 3 halogeneáză
halogenáre s. f., g.-d. art. halogenắrii; pl. halogenắri
halogen├í vb., ind. prez. 1 sg. halogen├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. halogene├íz─â
halogenáre s. f., g.-d. art. halogenării; pl. halogenări
HALOGEN├ü vb. I. tr. A produce ac╚Ťiunea de halogenare. [< fr. halog├ęner].
HALOGEN├üRE s.f. Reac╚Ťie chimic─â de introducere a halogenilor ├«ntr-o molecul─â organic─â; halogena╚Ťie. [< halogena].
HALOGEN├ü vb. tr. a supune o substan╚Ť─â reac╚Ťiei de halogenare. (< fr. halog├ęner)
HALOGEN├üRE s. f. reac╚Ťie chimic─â de introducere a halogenilor ├«ntr-o molecul─â organic─â. (< halogena)
A HALOGEN├ü ~├ęz tranz. (compu╚Öi organici) A trata cu halogen. /<fr. halog├ęner
HALOGEN├üRE (< dup─â fr.) s. f. Reac╚Ťie chimic─â prin care se introduc unul sau mai mul╚Ťi atomi de halogen ├«n molecula unui compus organic. Se folose╚Öte (├«n special fluorurarea ╚Öi clorurarea) la ob╚Ťinerea unor solven╚Ťi, freoni, polimeri, coloran╚Ťi etc.

Halogenare dex online | sinonim

Halogenare definitie

Intrare: halogena
halogena conjugarea a II-a tranzitiv grupa I verb
Intrare: halogenare
halogenare substantiv feminin