Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru halogen

HALOG├ëN, -─é, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod ╚Öi astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, d├ónd s─âruri. 2. Adj. Care d─â na╚Ötere la s─âruri. ÔÇô Din fr. halog├Ęne.
HALOG├ëN, -─é, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod ╚Öi astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, d├ónd s─âruri. 2. Adj. Care d─â na╚Ötere la s─âruri. ÔÇô Din fr. halog├Ęne.
HALOGÉN, halogeni, s. m. Nume dat unui număr de patru elemente (fluor, clor, brom, iod) din grupa a șaptea a tabloului lui Mendeleev, care au proprietatea de a se combina direct cu metalele, dînd săruri.
halog├ęn adj. m., s. m., pl. halog├ęni; adj. f. halog├ęn─â, pl. halog├ęne
halog├ęn s. m., adj. m., pl. halog├ęni; f. sg. halog├ęn─â, pl. halog├ęne
HALOGÉN s. (CHIM.) generator de săruri.
HALOG├ëN s.m. (Chim.) Denumire generic─â dat─â elementelor fluor, clor, brom ╚Öi iod, care se pot combina direct cu metalele, d├ónd s─âruri. // adj. Care d─â na╚Ötere la s─âruri. / < fr. halog├Ęne, cf. gr. hals ÔÇô sare, gennan ÔÇô a produce].
HALOG├ëN, -─é I. adj. care produce s─âruri. II. s. m. denumire generic─â dat─â elementelor fluor, clor, brom ╚Öi iod, care se pot combina direct cu metalele, d├ónd s─âruri. (< fr. halog├Ęne)
HALOGÉN ~i m. 1) la pl. Grup de elemente chimice (fluor, clor, brom, iod etc.) care se combină direct cu metalele, formând săruri. 2) Element chimic din acest grup. /<fr. halogene
halog├ęn s. m., adj. ├«n lamp─â, bec, sob─â cu halogen Care con╚Ťine un halogen ce-i amelioreaz─â eficacitatea ╚Öi durata ÔŚŐ ÔÇ×[A pocnit] un bec halogen care a ├«ncremenit ├«ntreaga asisten╚Ť─â [...]ÔÇŁ R.l. 5 X 91 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×Sob─â cu halogen ÔÇô o ultim─â noutate; sob─â cu infraro╚Öii pentru baie ╚Öi buc─ât─ârie; robot mixer cu toate opera╚Ťiunile; sob─â termo-quartz.ÔÇŁ R.l. 29 X 91 p. 6; v. ╚Öi 29 XI 91 p. 3 (din fr. halog├Ęne; DEX, DN3 ÔÇô alt sens)
HALO-1 ÔÇ×sare, salinitate, s─ârat, marinÔÇŁ. ÔŚŐ gr. hals, halos ÔÇ×mare, sareÔÇŁ > fr. halo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-. Ôľí ~bionte (v. -biont), s. n. pl., 1. Organisme animale ╚Öi vegetale adaptate exclusiv la apele ╚Öi terenurile s─ârate. 2. Asocia╚Ťii de plante marine; ~biu (v. -biu), s. n., totalitatea organismelor vii care tr─âiesc ├«n apa m─ârilor ╚Öi oceanelor; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de ├«nchidere a culorii care apare la unii compu╚Öi organici, c├«nd ace╚Ötia se transform─â ├«n s─âruri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre microorganisme) care se dezvolt─â ├«ntr-un mediu s─ârat; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (despre plante) care cresc pe solurile bogate ├«n s─âruri; ~fob (v. -fob), adj., care evit─â solurile s─ârate; ~gen (v. -gen1), adj., s. m. pl., 1. adj., Care produce s─âruri. 2. s. m. pl., Denumire generic─â dat─â elementelor fluor, clor, brom, iod ╚Öi astatiniu, care se pot combina cu metalele, d├«nd s─âruri; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de formare a solurilor saline ╚Öi alcaline; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a s─ârurilor; ~id (v. -id), adj., s. m., (sare) care rezult─â din combina╚Ťia unui halogen cu un metal; ~metru1 (v. -metru1), s. n., areometru pentru determinarea concentra╚Ťiei ├«n s─âruri anorganice solubile a substan╚Ťelor zaharoase; ~morf (v. -morf), adj., (despre soluri) caracterizat prin acumularea s─ârurilor solubile; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., totalitatea modific─ârilor adaptative, ca rezultat al vie╚Ťii unor organisme vegetale pe solurile s─ârate; ~xen (v. -xen), adj., (despre plante) capabil s─â tr─âiasc─â ├«n ape cu o anumit─â concentra╚Ťie de s─âruri.

Halogen dex online | sinonim

Halogen definitie

Intrare: halogen (adj.)
halogen 2 adj. adjectiv
Intrare: halogen (elem.)
halogen 1 s.m. substantiv masculin