Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru halo

HAL├ô, halouri, s. n. 1. Fenomen optic care const─â ├«n apari╚Ťia unor inele luminoase ├«n jurul Soarelui sau al Lunii care se datore╚Öte reflexiei, refrac╚Ťiei ╚Öi dispersiei luminii ├«n cristalele de ghea╚Ť─â aflate ├«n atmosfer─â la mari ├«n─âl╚Ťimi; cearc─ân (2). 2. Zon─â luminoas─â care ├«ncercuie╚Öte imaginea fotografic─â a unui punct str─âlucitor. [Var.: hal├│u s. n.] ÔÇô Din fr. halo.
HALÓU s. n. v. halo.
HAL├ô, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare ├«n anumite condi╚Ťii atmosferice ├«n jurul soarelui sau al lunii ╚Öi care se datore╚Öte reflexiei ╚Öi refrac╚Ťiei luminii ├«n cristalele de ghea╚Ť─â aflate ├«n atmosfer─â la mari ├«n─âl╚Ťimi; cearc─ân (2). 2. Zon─â luminoas─â care ├«ncercuie╚Öte imaginea fotografic─â a unui punct str─âlucitor. ÔÇô Din fr. halo.
HAL├ô, halouri, s. n. 1. Cerc luminos care apare ├«n anumite condi╚Ťii atmosferice ├«n jurul soarelui sau al lunii. (Fig.) Se repezi la pulverizator s─â-╚Öi ├«nv─âluie sora ├«ntr-un halo de pulbere lichid─â ╚Öi parfumat─â. C. PETRESCU, C. V. 169. 2. (├Än fotografie) Aureol─â care ├«ncercuie╚Öte, pe o plac─â sensibil─â, imaginea fotografic─â a unui punct foarte luminos (╚Öi ├«n cuprinsul c─âreia detaliile dispar).
hal├│ / hal├│u s. n., art. hal├│ul; pl. hal├│uri
hal├│ s. n., art. hal├│ul; pl. hal├│uri
HAL├ô s. (ASTRON.) (pop.) cearc─ân, (├«nv.) ╚Ť─ârc─âlan. (~ul este un meteor optic.)
HAL├ô s.n. 1. Coroan─â luminoas─â ╚Öi colorat─â care apare uneori ├«n jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii ╚Öi difuziuni puternice ├«n strat ├«n cazul ilumin─ârii acestuia cu fascicule luminoase intense ╚Öi ├«nguste. 3. Aureol─â. [< fr. halo, cf. gr. halos ÔÇô disc].
HALO- Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) sareÔÇŁ, ÔÇ×de sareÔÇŁ. [< fr. halo-, cf. gr. hals, halos].
HAL├ô3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, ├«n jurul Soarelui sau al Lunii, datorit─â prezen╚Ťei cristalelor de ghea╚Ť─â. ÔŚŐ (p. ext.) cerc luminos difuz ├«n jurul unei surse luminoase. 2. iradia╚Ťie luminoas─â pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ├«n jurul unui punct str─âlucitor, ca urmare a producerii unor reflexii ╚Öi difuziuni puternice ├«n strat. 3. (fig.) aureol─â, nimb. (< fr. halo, gr. halos)
HALO2-, -HAL├ŹN elem. ÔÇ×sareÔÇŁ. (< fr. halo-, -haline, cf. gr. hals, -los)
HALO1- elem. ÔÇ×diametruÔÇŁ. (< fr. halo-, cf. gr. halos, cerc)
HAL├ô ~uri n. 1) astr. Forma╚Ťie luminoas─â circular─â, colorat─â care, ├«n anumite condi╚Ťii atmosferice, apare ├«n jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zon─â luminoas─â ce ├«nconjoar─â imaginea fotografic─â a unui punct str─âlucitor. [Art. haloul] /<fr. halo
HALO s. (ASTRON.) (pop.) cearc─ân, (├«nv.) ╚Ť─ârc─âlan. (~ul este un meteor optic.)
HAL├ô (< fr. {i}; {s} gr., lat.) s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care const─â ├«n apari╚Ťia unor inele luminoase ├«n jurul Soarelui sau al Lunii, datorit─â refrac╚Ťiei, reflexiei ╚Öi dispersie luminii ├«n cristalele de ghea╚Ť─â aflate ├«n suspensie ├«n atmosfera ├«nalt─â. 2. Zon─â luminoas─â care apare pe fotografii ├«n jurul imaginii unui punct str─âlucitor. 3. Fenomen psihologic normal, frecvent ├«nt├ólnit, const├ónd ├«n contagiunea ╚Öi influen╚Ťarea percep╚Ťiei ╚Öi a evalu─ârii sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).
HALO-1 ÔÇ×sare, salinitate, s─ârat, marinÔÇŁ. ÔŚŐ gr. hals, halos ÔÇ×mare, sareÔÇŁ > fr. halo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-. Ôľí ~bionte (v. -biont), s. n. pl., 1. Organisme animale ╚Öi vegetale adaptate exclusiv la apele ╚Öi terenurile s─ârate. 2. Asocia╚Ťii de plante marine; ~biu (v. -biu), s. n., totalitatea organismelor vii care tr─âiesc ├«n apa m─ârilor ╚Öi oceanelor; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de ├«nchidere a culorii care apare la unii compu╚Öi organici, c├«nd ace╚Ötia se transform─â ├«n s─âruri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre microorganisme) care se dezvolt─â ├«ntr-un mediu s─ârat; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (despre plante) care cresc pe solurile bogate ├«n s─âruri; ~fob (v. -fob), adj., care evit─â solurile s─ârate; ~gen (v. -gen1), adj., s. m. pl., 1. adj., Care produce s─âruri. 2. s. m. pl., Denumire generic─â dat─â elementelor fluor, clor, brom, iod ╚Öi astatiniu, care se pot combina cu metalele, d├«nd s─âruri; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de formare a solurilor saline ╚Öi alcaline; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a s─ârurilor; ~id (v. -id), adj., s. m., (sare) care rezult─â din combina╚Ťia unui halogen cu un metal; ~metru1 (v. -metru1), s. n., areometru pentru determinarea concentra╚Ťiei ├«n s─âruri anorganice solubile a substan╚Ťelor zaharoase; ~morf (v. -morf), adj., (despre soluri) caracterizat prin acumularea s─ârurilor solubile; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., totalitatea modific─ârilor adaptative, ca rezultat al vie╚Ťii unor organisme vegetale pe solurile s─ârate; ~xen (v. -xen), adj., (despre plante) capabil s─â tr─âiasc─â ├«n ape cu o anumit─â concentra╚Ťie de s─âruri.
HALO-2 ÔÇ×degetul grosÔÇŁ. ÔŚŐ gr. hallux ÔÇ×degetul mare de la piciorÔÇŁ > fr. hallo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-. Ôľí ~megalie (v. -megalie), s. f., hipertrofie congenital─â a degetului mare de la picior.
HALO-3 ÔÇ×diametruÔÇŁ. ÔŚŐ gr. halos ÔÇ×cerc, discÔÇŁ > fr. halo-, engl. id. > rom. halo-. Ôľí ~metrie (v. -metrie1), s. f., metod─â de determinare a diametrului mediu al eritrocitelor, cu ajutorul halometrului; ~metru2 (v. -metru1), s. n., aparat medical utilizat ├«n halometrie.

Halo dex online | sinonim

Halo definitie

Intrare: halo
halou substantiv neutru
halo substantiv neutru
Intrare: halo (pref. - diametru)
halo 3 pref. - diametru
Intrare: halo (pref. - deget)
halo 2 pref. - deget
Intrare: halo (pref. - sare)
halo 1 pref. - sare