Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru hall

HALL s.n. v. hol.
HALL [ho:l], Asaph (1829-1907), astronom american. Prof. univ. la Harvard. A descoperit (1877) cei doi sateliți ai planetei Marte: Phobos și Deimos. Cercetări asupra planetelor, a paralaxei stelare și a stelelor duble.
HALL [ho:l], Charles Francis (1821-1871), explorator american. A efectuat trei expediții (1860-1862, 1864-1869, 1871) în Arhipelagul Arctic Canadian. A descoperit str. Robeson și M. Lincoln. Partea de NV a Groelandei a primit numele de „Țara lui Hall”.
HALL [ho:l], Charles Martin (1863-1914), chimist american. A descoperit (1883), independent de P. Héroult, procedeul de obținere a aluminiului din bauxită, prin electroliză.
HALL [ho:l], Edwin Herbert (1855-1938), fizician american. Prof. univ. la Harvard. A studiat proprietățile termice și electrice ale metalelor și materialelor semiconductoare. A descoperit (1879) fenomenul de apariție a unui câmp electric suplimentar într-un conductor sau semiconductor parcurs de curent electric când acesta se află în câmp magnetic (efectul H.).
HALL [ho:l], Granville Stanley (1844-1924), psiholog american. Prof. univ. la Harvard și la Johns Hopkins. A pus bazele primului laborator de psihologie (1883) din S.U.A.; fondator a mai multe periodice de specialitate. Cercetările sale s-au concretizat în numeroase lucrări („Probleme educaționale”, „Întemeietorii psihologiei moderne”, „Senescența: ultima jumătate a vieții”).
ROYAL ALBERT HALL [róiəl ælbə:t ho:l], sală de concerte din Londra, inaugurată în 1871, având o capacitate de 10.000 de locuri și o acustică desăvârșită.

Hall dex online | sinonim

Hall definitie

Creare CV Creare CV